psiholog brasov » Noutati

Cabinet Psiholog Danut NEGRU
0755.110.871 sau 0728.110.871

Primul cabinet privat infiintat in orasul Brasov, acum cu peste 10 ani de functionare si 800 de cazuri rezolvate.

Pentru programari :
0755.110.871 sau 0728.110.871
sau click aici pentru programare online

Noutati

Publicatii

  • melcul smart
    • Clubul SMART Clubul S.M.A.R.TClubul S.M.A.R.TClubul S.M.A.R.TClubul S.M.A.R.TDezvoltare personală pentru copii (4 – 11 ani)

    Melcul S.M.A.R.T e-n căutare
    De voinici, cu mic, cu mare, pentru
    SOCIALIZARE.
    Caută să presare
    Magice jocuri de
    MOTIVARE
    Şi s-adune la un loc
    Mii de APTITUDINI dintr-un foc.
    RAŢIUNEA-i pusă-n cochilie
    Să le dea puteri o mie,
    Să rezolve orice problemă,
    Să scape de orice dilemă
    Şi în loc de dulceaţă,
    Melcul ofera TRĂIRE pentr-o viaţă.

    S.M.A.R.T inseamna:

    S – Socializare;   M – Motivaţie;    A – Aptitudini;     R – Raţiune;     T – Trăire.

    Clubul S.M.A.R.T

    Clubul S.M.A.R.T

     

    • De ce S. M. A. R. T. ?

    Pentru că în secolul vitezei, în care suntem înconjuraţi de tehnologii, copiii au nevoie de oamenii, au nevoie să exploreze socialul şi pe sine prin alţii. Astfel ei ajung să cunoască ceea ce îi motivează pe alţii, de ce şi să-ţi formeze treptat motivaţia proprie pentru sine şi pentru muncă. Oglindinu-se corect în ceilalţi şi identificând valorile care stau la baza unui comportament, fie el învaţat chiar prin joc, copiii dobândesc în timp aptitudini. Însă fără trăire sau simţire relaţiile cu ceilalţi din jurul copiilor nu au valoare si autenticitate. De aceea e important ca aceştia să înveţe să spună ,,Te iubesc!’’ celor de la care învaţă să fie oameni.

    • Cui se adresează Clubul Clubul S. M. A. R. T. ?

    Dezvoltarea personală se adresează tuturor copiilor. Ea este utilă şi în situaţii în care se observă dificultăţi de adaptare, dificultaţi de socializare, în cazul comportamentului agresiv, impulsiv şi atunci cand e nevoie de stimulare cognitivă sau a unui proces psihic (ex. dificultaţi de concentare a atenţiei, dificultaţi în procesul memoriei etc.)

    • Cum îi ajuta pe copii dezvoltarea personală S. M. A. R. T. ?

    S. M. A. R. T se bazează pe modalităţi de stimulare a capacităţilor cognitive, emoţionale şi sociale a fiecărui copil în parte. Structura individualizat realizată pentru fiecare copil şi aplicată în cadrul grupului, în funcţie de nevoile şi cerinţele părinţilor şi ale copiilor, determină o creştere a încrederii în forţele proprii, dobândirea unor abilităţi specifice inteligenţei emoţionale şi necesare în procesul de comunicare şi socializare. Astfel, copiii vor deveni mai independenţi, mult mai activi din punct de vedere cognitiv şi emoţional şi vor ştii să respecte regulile de comportament în cadrul societăţii.

    • Care sunt obiectivele urmărite în Clubul S. M. A. R. T. ?

    – Diminuarea comportamentelor problematice;

    – Dezvoltarea şi antrenarea proceselor proceselor cognitive;

    – Dezvoltarea capacităţii empatice;

    – Facilitatea exprimării emoţionale;

    – Dezvoltarea motivaţiei şi automotivaţiei;

    – Creşterea stimei de sine;

    – Dezvoltarea şi/sau optimizara capacităţii de autocunoaştere, comunicare şi relaţionare interpersonală;

    – Dezvoltarea cooperării şi a toleranţei;

    – Dezvoltarea coeziunii şi dinamicii de grup;

    – Îmbunătăţirea şi optimizarea adaptării la un nou mediu sau o nouă schimbare.

    • Care sunt beneficiile Clubului S. M. A. R. T. ?

    SMART se preocupa de dezvoltarea gândirii critice şi creative. Înseamnă dobandirea capacitatii de a lua decizii şi de a rezolva probleme specifice vârstei lor. Tot in Clubul S. M. A. R. T. copiii îsi devolta comunicarea verbală şi nonverbala, învaţă cooperarea şi munca în echipă. In activitaţile de grup vor învăţa să îşi optimizeze răbdarea, peseverenţa şi capacitatea de concentrare.

    • Metode utilizate în cadrul Clubului S. M. A. R. T.:

    Tehnicile şi metodele sunt specifice lucrului în grup, după o evaluare individuală a fiecărui copil.

    – Terapie prin joc;

    – Tehnici expresiv-creative;

    – Tehnici şi jocuri de exprimare senzorial-emoţională;

    – Psihodramă;

    – Jocuri şi tehnici de autoexplorare şi autoanaliză;

    – Poveşti terapeutice.

     

    Durata: 10 module; un modul – 1h 30 min

    Grup: minim 4 –  6 copii

    Orarul cursurilor: o dată pe săptămână, vineri sau sâmbătă; pe o perioada de 10 săptămâni

    Preţurile sunt per cursant per modul : 50 RON

    Pentru detalii şi înscrieri: CLIINICA 3PSY – Calea Bucuresti nr. 35, sc. B, et. P, ap.1,Interfon 05

    Psiholog clinican principal si psihoterapeut: Dănuţ NEGRU – 0755/110871

    Psiholog clinican autonom: Cătălina ŞERBAN – 0723/247446

    email: danut.negru@psihoterapie-brasov.ro, catalina.mihaela.serban@gmail.com

  • Intimitate

    Eu, Tu, Noi – Intimitate

    Eu, Tu, Noi – Intimitate

    Intimitate in relatie

    1. ,,Emotiile, pe care n-am crezut că o sa le simt, vibreaza acum în mine si luneca pe pielea si sufletul meu asemenea unui rau ce slefuieste pietrele. Îmi place că raman a nimanui când sunt cu tine. Nu trebuie sa împart gandul, emotia sau timpul. Parca abandonez o parte din haina mea cea veche si ma transform… În ce, în cine? Cand te iubesc nu mai stiu cine sunt. Parca sunt TU, dar ale mele sunt mainile care iti mangaie trupul si te trezeste dimineata. Insa infinita bucurie care ma copleseste, dar ma si ridica, o regasesc ascunsa doar in ascunsa doar in acel ,,NOI.”      Eul Indragostit

    De putine ori cand intram în relatie ne punem problema celuilalt. Nu ne întrebam ce asteapta celalalt, care e valoarea pentru care intra în relatie. Daca nu facem aceasta, atunci avem unilateralitate. Nu se poate vorbi nici macar de ceva comun. De altfel, acest ,,NOI” (sau cand se ajunge ,,noi”) implica deja existenta cel putin a unei valori sau pseudo-valori.

    Fiecare din noi, barbat sau femeie, se implica sau intra intr-o relatie  cu anumite valori si asteptari, mai mult sau mai putin constientizate. Cand exista doar erotism, fara nimic in spate, totul se risipeste in 2 – 3 ani, tocmai pentru ca nu exista baza de sustinere si/sau valori longitudinale.

    Pe de alta parte cand intram intr-o relatie, intram cu oarecare temeri. La barbati este primordiala teama de a pierde libertatea sau de a fi parasit cu lipsa dragostei, iar la femei, teama de a fi ranite si devalorizate si teama de a fi parasite. Comun barbatilor si femeilor: teama ca relatia le-ar putea rapi ceva! Ceea ce e real: o relatie ofera, dar si rapeste!

    Intr-adevar, nu mai suntem aceeasi ca inainte de relatie. EU si TU il are integrat pe acest NOI. Relatia trebuie sa ofere aparare, spatiu suficient ca sa pot respire, stabilitate, suport. Teama apare din perceptia si tendinta simbiotica (care apare la inceputul relatiei) cand EU se confunda cu NOI.

    Exemplu: Noi nu mergem la restaurantul X, preferam restaurantul Y.Eu, Tu, Noi

    Cand nu exista o valoare a propriei persoane, persoana traind, ,,sacrificandu-se”  pentru celalalt, nu exista o relatie, decat daca si partenerul se afla pe aceeasi pozitie. Atunci vorbim de relatie simbiotica si totul poate decurge sub acest ,,NOI” patologic continuu, pana cand unul din ei iese din acest Noi si se reidentifica cu Eu.

    Relatia de cuplu nu trebuie sa duca la atrofiere. Nu trebuie sa interzicem celuilalt sa fie el insusi, pentru ca ne interzicem noua tocmai ceea ce ne-a atras initial la celalalt. Sentimentul ca ne putem dezvolta in relatie este esential.

    Daca simtim ca putem sa fim aici şi acum, rezultanta va fi fidelitate, onestitate, organizarea vieţii cotidiene. Dacă partenerii au acest sentiment fiecare, atunci au interesul să păstreze. Altfel apare frica de a le pierde. Concluzia: dacă se angajează ambii în joc, vor resimţi reciproc onestitatea şi fidelitatea celuilalt.

    Atunci cand ne dorim sa fim in relatie, ne raportam permanent unul la altul prin alocarea de timp si prin apropiere. Atentie: ne raportam, nu ne identificam! Aceasta dorinta de a fi in relatie se realizeaza prin cultivarea unei cât mai mari apropieri şi faptul de a ne lasa să putem să resimtim acestă apropiere. Să găsim valorile comune. Sa comunicam cum ne dorim este cel mai potrivit.

    In crearea intimitatii in relatia de cuplu intra si ,,conditia” de a avea voie sa fiu eu insumi. Acest aspect presupune acordarea atentie, luarea in considerare, dar si apreciarea de catre celalalt a valorii mele. Din acest lucru rezulta respectul pentru ceea ce este propriu fiecaruia. Se subliniază astfel interesul pentru ceea ce ne deosebeste si faptul de a te bucura de natura, felul de a fi a celuilalt. Se ajunge astfel la cultivarea intimitatii comune (ce aveam noi doi) cu respectarea intimitatii celuilalt, cu recunoasterea comportamentului si aptitudinilor fiecaruia.

    Prin legea firii se ajunge la obisnuinta. Impotriva acestei obisnuinte se va contrapune culivarea valorilor proprii: fiecare isi acorda o anumita ,,distanta” pentru a permite trairea a ceea ce e propriu (acordarea de spatiu propriu). Aceasta etapa nu presupune scindarea relatiei. Dimpotriva, lasandu-l pe celalalt sa-si traiasca ceea ce e pentru el, acesta duce in cuplu revigorarea, energie proaspata, experienta si incredere in el si in relatie.

    Exemplu: Ei ii place sa faca cumparaturi vineri seara. Lui sa mearga la meci. Este in legea firii ca el sa mearga cu ea, dar el nu suporta. Atunci e necesara distantarea: li se permite ca el sa mearga la meci si ea la mall, iar cand vor veni in cuplu, relatia va fi alimentata cu satisfacerea pe care o are fiecare.

    Intimitate

    Intimitate

    Gradul de libertate este benefic în cuplu. Starea proprie de bine în relatie vine cand celuilalt îi este bine. Insa, atentie, a nu confunda, libertinajul sau ,,sa faca ce vrea” cu a-l lasa pe celalalt sa traiasca ceea ce e pentru el. Exista o limita proprie a fiecaruia a ceea ce poate respecta din particularitatile celuilalt.

    Exemplu: Pot respecta, intelege si permite ca cel de langa mine sa plece la meci in fiecare joi, desi nu imi place. Insa stiu ca acest aspect ii este benefic sanatatii si sanatatea este importanta pentru el si pentru mine.

    Putem respecta in cuplu un lucru chiar daca nu ne place, insa existe riscul de a face acest lucru pana cand se pierde valoarea. De cele mai multe ori in cuplu, si nu numai, se accepta acolo unde se vede o valoare. Unde nu se vede ceva valoros, nu se poate respecta. Daca nu se recunoaste acest aspect, se poate ajunge la minciuna care va dauna ulterior relatiei.

    Asadar pentru reusi sa se obtina o intimitate sanatoasa este nevoie de cel putin o valoare cu care celalalt sa intre, sa o identifice de la relatia cu celalalt. Este important ca relatia sa permita celuilalt sa fie, sa se dezvolte asa cum poate, in ritmul sau. Dorinta de a trai in relatie implica fireasca si necesara raportare la celalalt, in care clarific cine sunt, cine este cel de langa mine, si ca pot sa fiu eu insumi, respectat si apreciat.

    Intimitatea proprie si de cuplu este o provocare pentru relatie, mai ales cand in prezent in mass-media se promoveaza relatii de tip simbiotic. Insa daca dorim sa crestem sanatos si frumos impreuna este important sa stim ca NOI  nu inseamna EU si ca intimitatea proprie castigata in cuplu mobileaza intimitatea din cadrul relatiei. Iar la final ar fi frumos sa ajungem la ceea ce spune Frankl: : ,,A iubi este un a spune DA unui om asa cum este el si a-i spune TU orientandu-te spre el ca persoana.’’

  • psihoterapie-copii

    Cu parintii mei la psiholog

    Cu parintii mei la psiholog

    Cu parintii mei la psiholog in Brasov

    Iar s-au certat…tot drumul pana aici. Pe tema care drum este mai scurt si uite asa am intarziat.

    Ii cheama Mama si Tata sau cel putin asa le zic eu, si sunt in plin razboi (a se citi divort), mai ceva ca in Angry Birds. Acolo pasarile si porci mai au momente in care chiar sunt simpatici. Aici nu, mama si tata arunca continuu cu vorbe nucleare si uita mereu de ce si cine se afla in jurul lor.

    Azi pe banala discutie a drumului cel mai scurt, am intarziat la prima MEA sedinta la psiholog. Auzi, mamica si taticu’ spun ca tot eu m-am dereglat, cand ei sunt cei care se cearta acum, dand vina unul pe celalalt ca au intarziat. In momentul de fata tot ce imi doresc este sa am o putere magica sa ii fac sa taca odata. Vorbesc unul peste celalalt si nu se asculta deloc. Eu de fiecare data cand nu ascult sau nu sunt atent sunt ,,taxat’’ cu o saptamana fara tableta. De ce nu exista o lege prin care si copiii sa poata da pedepse parintilor atunci cand le incalca chiar ei?cu parintii mei la psiholog

    Am ajuns in fata usii. Si acum? Ce mi-au propus ei? Ca vorbesc cu d-l/d-na psiholog si o sa imi treaca toata supararea pe ei pentru ca au decis sa nu mai fim o familie, sa nu mai fim trei? Dar ei m-au intrebat daca eu sunt de acord cu ce au decis ei? Off, iar vorbesc amandoi deodata.

    S-a deschis usa. Intru si salut politicos. Mama si tata nu s-au decis INCA cine sa intre primul pe usa. Eu si psihologul ne privim, el mirat, eu satul.

    ,,Se pare ca cei mari au uitat regulile de politete! spune psihologul. Trebuie sa ia exemplul de la tine.“

    Si brusc s-a facut liniste. Amandoi s-au uitat rusinati la noi, exact asa cum fac eu cand am facut vreo bocana. Psihologul asta e pe gustul meu.

    ,,Cred ca merita sa le dau o pedeapsa, nu?” ma intreaba psihologul.

    Mi-a ghicit si gandurile.

    • trebuie sa aleg

    ,,Ce ar fi pentru inceput sa ne asezam toti patru in aceeasi incapere, voi doi sa vorbit si sa va ascultati pe rand, iar noi doi sa fim observatorii? Daca nu vorbiti pe rand, ne indepliniti ce dorinta vrem noi. Ce zici, dragule? E buna sarcina pentru ei?”

    Deci aici e locul unde pedepsele si regulile pot fi date de copii si se aplica parintilor!

     

  • tulburari ritmice

    Tulburarea de miscari ritmice

    Tulburarea de miscari ritmice si ce ne spune ea despre copilul nostru

    Copiii incearca sa comunice cu noi prin cele mai inedite modalitati şi contexte. Fie ca deseneaza, canta, se joaca sau realizeaza anumite gesturi/miscari, cei mici se straduiesc sa ne comunice ce simt si cum traiesc ei ceea ce se intampla in jurul lor si in interiorul lor. Una din modalitatile inedite de ,,comunicare” se realizeaza si in cadrul tulburarii de miscari ritmice inainte de somn (sleep-related rythmic movement disorder – RMD). Tulburarea de miscari ritmice inainte de somn (si nu numai) este o tulburare neurologica caracterizata prin comportamente motorii repetitive, involuntare, aparent fara functionalitate, a unor grupe musculare mai mari. Aceste comportamente motorii apar imediat inaintea si in timpul somnului si implica cel mai adesea capul si gatul. RMD poate aparea in oricare din cele 5 stadii ale somnului, insa cel mai frecvent este intalnita in somnul REM. RMD se manifesta diferit de la un copil la altul, insa printre cele mai intalnite simptome ale RMD mentionam:

    • simptome motorii:
    • balansarea intregului corp;
    • clatinarea capului inainte si inapoi si in laterale (stanga-dreapta);
    • cele mai putin intalnite simptome motorii:
    • balansarea sau leganarea piciorului (sindromul picioarelor nelinistite sau disfuncția de mișcare periodică a picioarelor);
    • leganarea intregului corp spre lateral in timp ce corpul se afla in pozitie culcat.
    • perturabarea somnului si o posibila comorbiditate cu apneea de somn (sindromul de apnee in somn – SAS)
    • activitatea creierului.
    • RMD se observa in polisomnografie, in EEG in timpul somnului,EMG si EKG;aceste proceduri elimina posibilitatea manifestarii RMD din cauza epilepsiei.
    tulburarea de miscare

    tulburarea de miscare

    Durata episoadelor: In general, comportamentele motorii repetitive din timpul somnului sunt scurte, intre 3 si 120 de secunde. Exista cazuri in care pot dura si ore. In marea majoritate a cazurilor nu este prezenta constientizarea acestor miscari sau copiii nu isi amintesc ca au efectuat miscari dupa ce sunt treziti. Asocieri cu alte tulburari: RMD este asociata cu retarul mental si cu alte tulburi psihiatrice precum autismul, sindromul Rett, Tourette si ADHD.

    Cauzele: Cauzele directe ale RMD sunt inca necunoscute, dar exista anumiti factori care pot reprezenta un potential risc ca micutul sa dezvolte aceasta tulburare: existenta unui membru al familiei care sufera de  RMD (genetic); traumatismele craniene si encefalita herpetica. RMD poate fi si invatat, ca un tic, utilizat ca modalitate de detensionare, mai ales atunci cand exista carente afective in viata copilului.

    Diagnosticul: Se realizeaza dupa ce au fost excluse toate celelalte posibile tulburari (retardul mental, sindromul Rett, autism, epilepsie etc.) care ar putea fi responsabile de aparitia RMD.

    Se vor considera patologice atunci cand:

    sunt foarte frecvente, durand aproape toata noaptea;

    • se intalnesc si pe durata zilei prin miscarile pe care copilul le face in somn se raneste pe sine sau pe ceilalti;
    • se mentine peste varsta de 4 ani cu aceeasi frecventa;
    • copilul nu poate renunta la acest comportament sau renuntarea ii ofera o stare de disconfort;
    • se asociaza cu tulburari de somn, anxietate si manifestari de furie.

    Tratamentul farmaceutic, mai ales cand este prezenta si o cauza medicala, se realizeaza prin administrarea de doze reduse de clorazopam, iar la adulti prin benzodiazepine si antidepresive triciclice Tratamentul non-farmaceutic consta in tratarea apneei daca este cazul, interventii comportamentale, hipnoza sau focusing la copii si restrictii de la somn. Am mai adauga aici, atunci cand RMD este determinat si de carente afective, identificarea problemelor cu care se confrunta familia si pe care copilul le percepe ca un stresor, si eliminarea, diminuarea acestora. Acordare importantei copilului in cadrul familiei prin validarea calitatii si rolului lui in cadrul familiei (laude, sarcini in cadrul familiei), precum si manifestarea mai frecvent a afectiunii fata de copil pot ajuta in diminuarea comportamentelor motorii repetitive.

  • dragoste

    Vine pe furis. De obicei nici nu spune prea multe. Neobservabila la inceput, reuseste sa se instaleze comod in sufletul tau. Si nu iti va veni a crede cand EA iti va cere chirie pentru ca te-a ales pe tine ca gazda. Chiriasa e nimeni alta decat DRAGOSTEA.

    Trebuie sa recunoastem ca daca ar fi sa-i atribuim vreo suferinta dragostei, aceasta s-ar numi impertinenta. Dragostea niciodata nu te intreaba daca vrei s-o primesti, iar cand pleaca mereu lasa neplatite utilitatile si daune uneori ireparabile. Cu toate acestea, nu ai cum sa te superi pe dragoste din simplul motiv ca ea creaza dependenta. Si atunci cand incercam sa scapam sau sa pierdem aceasta dependenta apare durerea existentiala.

    In cartea ,,Calaul dragostei si alte povesti psihoterapeutice”  Irvin Yalom ne provoaca inca din prolog sa raspundem la intrebarea ,,Ce iti doresti?”. Asa cum spune si el, ,, o intrebare nevinovata si raspunsul la ea”. Nimic mai simplu. Si pentru ca nimic din ce vine din profunzimea sufletului nostru nu este niciodata simplu, raspunsul la aceasta intrebare aduce in prim plan cele mai puternice si consecvente dorinte ale noastre care nu pot fi implinite (,,Im vreau inapoi tatal!”).

    In cele zece minunate povesti ale lui Yalom se regasesc zbuciumari aparent dintre cele mai obisnuite, dar care accentueaza si sapa in durerea existentiala care il ,,inghite” tacit pe client.

    Yalom expune si surprinde dragostea (toate formele sale posibile) in cele mai dureroase si ,,degradante” ipostaze, aratand cum golul lasat de aceasta produce probleme psihologice ce  destructureaza clientul si sistemul din care face parte.

    Printre aceste povesti, noi, cititorii, suntem provocati sa ne identificam si sa ne exploram propriile

    dragoste

    dragoste

    dureri existentiale. Ele pot reprezenta un preambul literar pentru intalnirea cu un terapeut sau pot fi un ghid pentru introspectie in a intelege mai bine existenta proprie.

    Indiferent pentru care dintre cele doua variante alegeti sa cititi cartea, ,,Calaul dragostei este o carte care merita citita datorita faptului ca provoaca la profunzime si sinceritate proprie.

    http://www.edituratrei.ro/product.php/Calaul_dragostei_Si_alte_povesti_de_psihoterapie/2068/

  • psiholog-copii-brasov

    Psiholog copii in Brasov, servicii de psihoterapie copii in orasul Brasov

    Psiholog Danut Negru , Presedinte Scoala de Analiza Existentiala si Logoterapie din Romania, va pune la dispozitie servicii de psihologie si consiliere psihologica pentru copii in orasul Brasov, psihoterapie copii in Brasov , prin cabinetul de psihologie din cardul clinicii noastre. Pentru detalii si programari va rugam sa ne contactati telefonic sau pe e-mail.

    Psihologia copilului este una dintre cele mai importante ramuri ale psihologiei umane și reprezinta unul dintre domeniile de specialitate cel mai frecvent studiate. Această ramură se concentrează pe mintea și comportamentul copiilor de la dezvoltarea prenatală, pana in adolescenta. Psihologia copilului se ocupă nu numai de modul in care copiii cresc din punct de vedere fizic, ci si aspectele privind dezvoltarea lor mentala, emoționala și sociala.

    Copiii, uneori, au nevoie de ajutor psihologic, la fel ca adultii. Tratamentul incepe de obicei atunci cand parintii, profesorii sau consilieri școlari observa că copiii au schimbari de comportament . Psihologii pot ajuta copiii să facă față problemelor cu care se confrunta cum ar fi anxietatea si depresia, hiperactivitate, conflicte cu părinții și evenimente stresante : divorțul sau decesul unui părinte.

    psihoterapie-copii-brasov

    psihoterapie-copii-Brasov

    După un eveniment traumatizant in viata copilului psihologul poate sa contribuie  nu numai pentru alinarea suferinței individuale , dar, de asemenea, a intregii familii pe care o pregateste pntru a asigura răspunsul cel mai eficient fata de copil .

    Copii dumneavoastra au acces la informatiile anti-fumat ?
    Inocularea unei atitudini corespunzatoare  reduce rata fumatorilor in randul adolescentilor .

    Intervenția precoce poate îmbunătăți abilitățile cognitive pentru copii care provin din familii cu venituri mici și maresc sansele pentru realizarea academica.
    Analizam si stabilim un program corespunzator pentru copilul dumneavoastra, asiguram consiliere pentru parinti si colaboram in permanenta cu acestia pentru a depista si depasi orice problema de ordin psihologic cu care copilul se confrunta.

    Psiholog copii in Brasov, servicii de psihoterapie copii in orasul Brasov, psiholog Danut Negru va pune la dispozitie servicii de calitate intr-un cadru intim si relaxant pentru copilul dumneavoastra .

     

  • isteria-teama

    Trasaturile isteriei si tema existentiala

    In practica existentialista, caracteristicile isteriei si tendintele descrise nu pot fi descrise ca fiind patologice, apar simptomele isterice din alte structuri ale personalitatii.

    Aceste trasaturi „normale” ale isteriei sunt:

    • – self-absorbed – preocupat cu sine insusi – cu privire la atentie: pe isteric il intereseaza doar propria persoana, incearca sa atraga atentia, este putin mai mult decat un egoism sanatos– extroversia: istericul doreste sa aiba contacte cu ceilalti, nu vrea sa fie singur, este extrovertit
      – dinamica: exista o dinamica a nelinistii si a inconstantei, este in continua miscare, depune multa activitate si da dovada de spirit intreprinzator
      – talent organizatoric: este rapid in evaluarea situatiilor dar nu se implica prea tare, mai degraba dragut decat angajat
      – spontaneitate: are un stil caracterizat de impulsivitate, de capacitatea de a motiva, de variatie, aspecte care au un efect contagios asupra persoanelor din jur si au un efect de motivare
      – traieste aici si acum: motor discontinuu
      – rapid: reactioneaza repede, de aceea devine repede nerabdator, insistent, artagos, este un adaptabil dar neadaptat
      – exagerari: o oarecare lipsa de emotii in interior si dorinta de a avea un impact in exterior, duce la exagerari – o mare dorinta de libertate, trece peste limite din punct de vedere al timpului, al relatiilor, este lipsit de griji si prin aceasta ii aduce pe ceilalti in situatii de criza
      -senzorialitate: are o mare capacitate intuitiva, poate simti ceea ce simt altii, dar nu este sensibil, mai ales in ceea ce priveste lucrurile care nu-i sunt proprii.

     

    Aptitudinile deosebite ale omului isteric

    Personalitatea cu tendinte isterice zugravita la inceput si care in felul acesta este sensibilizata la temele si aspectele de viata (stramtoare/presiune, violenta, singuratate) legate de isterie precum si la tema de fond, aceea de a-nu-fi/fost-vazut, intruneste anumite aptitudini iesite din comun, aptitudini care constituie o valoare atat pentru individ cat si pentru comunitate. Datorita faptului ca tabloul isteriei este perceput aproape de toata lumea doar ca un stigmat si este taxat in public prin a-nu-fi-luat-in-serios, vom incerca sa prezentam aici in incheiere cate ceva despre finetea, subtilitatea si aptitudinile specifice ale acestor oameni. – Se intelege desigur, ca odata cu agravarea tulburarii aceste aptitudini vor fi distorsionate sau blocate, ele ne mai putand fi exercitate cu folos si cu sens.

    isteria-psiholog

    isteria-psiholog

    a)  Efectul pe care il produce istericul: amabil, dragut, sarmant, vioi, are stralucire, dragalasenie, poate fi seducator. Atunci cand intra in rezonanta el poate avea un efect absolut inviorator si de improspatare prin felul sau sclipitor si spumos de a fi, prin multilateralitatea sa, bogatia sa de idei si schimbarile sale surprinzatoare. In forma extrema el poate fi resimtit ca taindu-ti respiratia si ametitor, spiritual, amuzant si inventiv.

    b)  Relatiile: este bucuros de contacte, apropiat, stie sa se vanda bine, stie sa se prezinte, te motiveaza, te incurajeaza, e pozitiv. Se da drept „usor de multumit”, asa cum dese ori ei insisi o spun (= fara complicatii, nu face probleme). Deseori o buna comportare cu copiii  mici.

    c) Comportament: flexibil, abil, descurcaret, dibaci, stie de toate, saritor, prevenitor iar prin aceasta dispus sa ajute (expresie tipica: „las’ ca fac eu”, „nici o problema”). Un punct forte sunt elanul, impetuozitatea si tenacitatea, finalitatea si perseverenta (ceea ce basculand in  negativ devine penetranta). Este universal, ceea ce inseamna ca le stie pe toate mai bine: se  pricepe la toate si isi da cu parerea despre orice (dar prin aceasta diletant; fiind pretutindeni casa – nu este nicaieri cu adevarat). Este un bun incepator, deschizator de drumuri (aici este cuprinsa infantilitatea, rapiditatea si usurinta de a incepe ceva). Poate avea idei bune, poate impulsiona si declansa initiative – dar mai apoi munca concreta trebuie sa o faca altii.

    De aici pericolul haosului: atunci cand incepe prea multe lucruri concomitent sau cand nimeni nu face treaba in locul sau. Nepasator in relatie, el se poate desparti usor. Domina o usuratate, un a fi deschis.

    d)  Simt pentru creatie, pentru estetic, simt pentru forma (= cea exterioara). Datorita acestei capacitati creatoare, oamenii cu trasaturi isterice pot foarte bine sa-i organizeze si sa-i conduca pe ceilalti (cel mai putin pe ei insisi). Sunt capabili de o privire de ansamblu, sesizeaza esenta. Ceea ce-i ajuta in organizare este intelegerea rapida, orientarea imediata spre scop fara mari framantari interioare, un fler (simt) extrem de ascutit si o mare  incredere in propriile capacitati. Ei observa foarte devreme „cum bate vantul” – fapt  important in anumite profesii (creator de moda!). Simtirea este insa orientata doar spre  exterior ca si cum „cota parte de simtire” interioara ar fi pliata tot spre in afara, iar prin aceasta simtirea s-ar dubla. El stie si are mai repede informatii despre celalalt (si despre terapeut!) decat despre sine.

    Simtul estetic este deseori foarte pronuntat dar mai mult pentru forma decat pentru continut. Ei stiu de exemplu sa impacheteze minunat, sa se imbrace, sa aranjeze locuinta:  totul e sic (= cuvant tipic) si elegant.

    Aceasta latura isterica este latura vointei  demiurgice modelatoare a omului, latura sa inovatoare, creativa, abila.

     Profesiile potrivite sunt cele publice: actor, politician, manager, pozitii de conducere, coach, trainer de management; alte activitati de creatie (nu obligatoriu artistice): industria modei, in manej la circ, decoratiuni, arhitectura.

    Exista o inclinatie spre idealism: ei ar imbunatati cu placere lumea, sprijina dezvoltarea, ca si prelati imbratiseaza cu placere misionariatul.

    Profesii care nu se potrivesc: a efectua in mod constant si in detaliu un lucru fara ca acesta sa produca un ecou deosebit in public: bibliotecar, functionar, matematician, statistician, angajat, agricultor…

    Atunci cand ne intrebam: ce ne-ar place noua sa avem din toate aceste aptitudini, vom descoperi, precum cu ajutorul unui detector, „vinele de apa ascunse”. Atunci cand ne spunem de ex.: da, mi-ar place mai multa abilitate si rapiditate – atunci asta ar putea insemna ca avem pe acest palier predispozitii si aptitudini ce nu au fost dezvoltate. – Deoarece in cazul in care ne-am dezvoltat complet pe un anume sector avem mai degraba sentimentul: „nu, rapiditatea mea este cea corecta, masura flexibilitatii este potrivita pentru mine. Mai mult din acestea ar  aduce cu sine doar mai multe parti intunecate.”

    In felul acesta isteria se vadeste a fi o mare capacitate a omului de a tine cu multa dibacie la distanta de sine durerea de neinvins, pentru ca gingasul si sensibilul pol interior al persoanei sa nu mai fie ranit in continuare. Aici sunt puse in joc aptitudini, pline de viata si spirit, care in ultima instanta reprezinta o mare forta in structurarea, modelarea vietii. Este o latura eliberatoare a faptului de a fi om, care incearca sa depaseasca celalalt pol al durerii si al ranirii din viata. Daca aceasta necesitate va fi inteleasa ca un mesaj si va fi intampinata cu aceasta intelegere ramanand centrati in noi insine, atunci se poate ajunge la eliberarea autentica.

     

  • cabinet-psihoterapie-brasov

    Psihoterapia Isteriei

    1. Atitudine terapeutica:

    Luare in serios a pacientului in cautarile sale si a suferintei sale ascunse si in a ramane la sine insusi.

    2. Setting, cadru si structura:

    Prescriptii clare inca din capul locului:

    • Contract terapeutic clar: reglementarea duratei sedintelor, amanarea lor (daca este posibil, ca sa fie platite), sedinte suplimentare, apelare telefonica si ce anume se poate discuta (acest punct ajunge in discutie de obicei pe parcursul terapiei daca apare o astfel de situatie). Onorariul pentru sedintele contramandate in ultimul moment.
    • Sprijin pentru structura: atragerea atentiei asupra sfarsitului sedintei cu cinci minute inainte de final, daca pacientul nu o poate face singur.
    • Se va conveni ca nemultumirile sa fie spuse, impartasite, discutate impreuna.  Faciliteaza faptul ca pe viitor acest lucru sa fie si facut.
    • Daca suna rudele: cum ca ei isi discuta problemele cu un alt terapeut; nu vor fi preluati partenerii in terapie atata vreme cat istericul este in terapie.
    • Daca istericii aduc daruri: refuzarea acestora pe viitor.

    3. Stilul terapeutic:

    Conducere clara, mentinerea cu fermitate a liniei terapeutice de a se lua reciproc in serios.

    „Eu te pot lua pe tine in serios, si si pe mine si ceea ce facem noi impreuna.”prin atitudine obiectiva si intalnire el se poate centra.

    Importante sunt urmatoarele elemente:

    • Intampinare clara si precisa; a clarifica, a explica.
    • Mod serios de a vrea sa intelegem si sa-i vedem durerea.
    • psihoterapia-isteriei

      psihoterapia-isteriei

      Noi insine ca terapeuti avem tendinta sa ne raportam autentic, obiectiv si deschis.

    4. Prelucrarea problemelor actuale:

    Conflicte, tensiuni, nesiguranta, delimitarea granitelor, urmarea sentimentelor de constrangere, privirea si observarea spaimelor, a temerilor, formarea de pareri.

    5. Includerea cadrului social:

    Scop: reducerea succesului si a efectului activismului, a-l conduce inapoi la sine. A-i sustrage publicul, a-l scoate din activism.

    Intrebare: De unde isi ia el publicul  ? Prin ce anume ii sustine preajma sa patologia ? Unde sunt eu insami un public pentru el  ? (de ex. in  vorbirea triviala).

    6. Suportarea a ceea ce este neplacut:

    A invata: Ceea ce este neplacut nu trebuie sa fie si gresit. Cand in discutie se ivesc sentimente neplacute (de ex. Sentiment de constrangere, neliniste, etc.)

    Intrebam: „Puteti suporta sentimentul pentru un moment ?”

    Exersarea lui a fi singur – a invata sa suporte, antrenament!

    Exersarea linistii: sa invete sa stea linistit cinci minute. Sa-i trezim interesul:”Ar fi interesant de vazut cate minute puteti face acest lucru”

    Scop:

    a). A iesi din orientarea strict psihica (reactii de coping), de a se orienta doar dupa ceea ce este placut deoarece aceasta nu reprezinta un temei suficient pentru actiune.

    b) + exercitiu pregatitor pentru confruntarea cu durerea.

    c) + despovararea situationala: a estompa (a face mai putin acute) situatiile actuale neplacute si care-l impovareaza (de ex. Discutia cu partenerul, situatii profesionale, etc.)

    7. Analiza nemultumirilor:

    Nemultumirile  si sentimentele de gol apar ca simptome ale golului interior si a lipsei de relatie.

    • Sa observam si sa abordam nemultumirile: Cum s-a ajuns la aceasta ? Cum ar putea face altfel acest lucru ?

    Explicare: El trebuie sa fie nemultumit deoarece el insusi nu apare in prim plan in viata sa. Pentru ca nu traieste ceea ce-i este propriu. Sa cautam impreuna cu el cum ar putea sa fie si sa reflectam ce ar putea el schimba, ce ar putea aduce la viata, de a-si orienta viata dupa aceasta si de a actiona in consecinta.

    • Sa lase sa resimta (sa traiasca) comportamentul nesatisfacator:”Cum va simtiti in acest caz ?”  astfel incat nemultumirea sa fie resimtita ca sentiment.
    • Pozitiv: sa constientizeze eventualele multumiri: „Cand sunt de fapt multumit de mine ?” ii permite sa se linisteasca,  sa nu se simta parasit de sine insusi, dezamagirea devine mai difuza, asteptarile imature se reduc. – Va fi stimulata formarea propriului centru.
    • Strategii de a o scoate la capat (de a razbi): Intrarea in relatie (contact, legatura) cu sine insusi; stimularea perceptiei de sine (trecere spre punctul urmator): A fi partizan cu sine (a fi de partea sa si a nu se mai lasa in incurcatura).

    Aprofundare terapiei (dupa aprox. 10-20 sedinte)

    8. Inducerea imaginii de sine / a autoaprecierii:

    Intrebarea de fond ?: „Ce crezi tu despre tine ? – Si  despre ceea ce ai de facut ?”

    Scop: Inducerea valorii proprii prin intermediul perceptiei de sine. „Ce cred de fapt eu insumi despre asta ? Cum ma simt, cum imi merge, cu asta ?” De a se uita cu seriozitate la sine, de a lua atitudine vizavi de sine conform aprecierii a ceea ce este problematic, in loc de a trece sistematic cu vederea sau a nega, si de a se raporta la ceea ce este problematic.

    9. Prelucrarea fenomenologica mai profunda a problematicii: 

    – se realizeaza prin prelucrarea traumatizarilor / dramatizarilor.

    Ceea ce genereaza presiune si stramtorare, ceea ce declanseaza afect si reactii de coping, conflicte, anxietati sociale, suprasolicitari.

    – a analiza in baza continutului fenomenului. Acum vor fi chestionate si adaugate emotiile.

    Intrebari: ce produce sentimentul neplacut ? Ce imi lipseste in acest caz ? Se naste un sentiment pentru aceasta ? Vedeti locul in care sistematic va lasati in incurcatura ? Vedeti ce anume faceti cu dumneavoastra insiva ? – de ce anume fac acest lucru ?

    Prelucrarea durerii profunde cu ajutorul AEP.

    Atentie: sa nu se inceapa prea devreme prelucrarea durerii profunde. Pacientul trebuie sa fie pregatit: despovarat de ceea ce este actual, acut, exersare si culegere de experiente in actual inainte de a se putea prelucra marea durere.

    10. Abordarea biografica:

    Care este istoricul faptului meu de a fi parasit, lezat, apasat ?

    Tema principala: Fundalul istoriei de viata. Istoria devenirii si evidentierea planurilor de viata (chiar induse de parinti, educatori, profesori).

  • portretul-istericului

    Liniile portretului istericului

    Problema granitelor: omul isteric nu suporta nimic care sa-l margineasca. Granitele îl limiteaza, se simte amenintat de ele, nu se simte în largul lui, de aceea tot timpul trece limitele. Îsi asuma libertati – de a nu respecta limitele, granitele. Ele sunt mereu împinse. Asta îi face pe isterici creativi, deschisi pentru nou, pentru lucruri neobisnuite, iesite din comun. Le place sa fie în afara mediei, sunt excentrici, la marginea normalitatii, mereu acolo unde altii nu sunt. Simt eliberare atunci cand trec de aceste limite.

    isteric

    Depasirea granitelor se face fie prin lingusire: inducere în eroare (pe cai ascunse încearca sa treaca limitele); încercarea de a castiga (dragut, sarmant), fie prin „invazie”: ranind (se trece peste limita altuia prin forta); facand presiuni (manipulativ, santajist Daca eu trebuie sa fac asta, atunci tu trebuie sa faci …, amenintator).

    Esecul relatiilor: încrederea, loialitatea, dorinta de a se baza pe ceilalti – lucruri greu de realizat de catre isteric în dorinta lui de libertate. El nu se implica în relatii, nimic nu ma atinge. Merge pe caile impulsive si ale prezentului imediat. El nu cunoaste nici o alta cale decat aceea prin care poate sa-si pastreze libertatea dar sa capteze în acelasi timp atentia. Asa ca într-o relatie el ramane inaccesibil – chiar si ca parinte. Da mai multa atentie musafirilor sau strainilor decat celor din imediata lui apropiere. Pentru el, acestia nu sunt decat niste functii.

    Omul isteric se tine la distanta de relatii, lucru care are repercusiuni si în planul cognitiv. Are mereu o parere despre orice si despre oricine, lucru care creaza o impresie de aroganta. În orice caz, criticile lui aduc distanta, el face o demarcatie. Castigul este dublu în acest context. Nu numai o distanta sigura fata de ceilalti, ci si categorizarea celorlalti. El stie cum trebuie sa se comporte cu ceilalti. Aceasta demarcatie mai are si functia de compensare a propriei lipse de limite si toate acestea în modul de alb sau negru – disocierea aceasta este deosebit de puternica.

    Neimplicarea istericului: are multi prieteni si totusi nu are pe nimeni. Cunoaste multi oameni, dar nimeni nu-l cunoaste cu adevarat. Relatiile sale se bazeaza pe manipulari, jocuri erotice, interesante dar care nu spun nimic, superficiale, departe de orice gand al unei consecinte, a responsabilitatii, la viitor sau trecut. Doar prezentul conteaza, libertatea.

    Singuratatea istericului: lipsa de relatii si de implicare chiar si cu sine însusi, lipsesc sentimentele adanci. Daca treci peste exteriorul interesant nu ramane decat un gol. Nu cunoaste pasiunea, dar cunoaste încordarea, activismul, afectarea. Este profund solitar, chiar dureros. Atunci cand este singur nu are nimic, este doar golul în jurul lui. Daca ar putea articula ceva, acesta ar fi tot numai cu golul. Daca nu i-ar avea pe ceilalti de care sa se agate, atunci s-ar pierde în acest desert. Eul este mimat, în loc de emotie sunt afectele, în locul relatiilor se afla manipularea, în locul realitatii se gaseste aparenta. Nu ajunge la latura existentiala, întalnirea si schimbul nu au loc. Nu se poate identifica cu ceilalti oameni din jur, lipsa eului îl împiedica sa vada si eul celorlalti. El vede numai suprafata celorlalti. Incearca sa faca lumea sa se adapteze la nevoile lui.

  • eul-sinele

    Sa comparam descrierea sinelui cu descrierea eului. In analiza existentialista intelegem prin eu captarea vointei. In cadrul acesteia este vorba de un proces de detectare – capturare a sinelui, care se manifesta prin da-ul sau nu-ul interior. Eul este prin da-ul sau nu-ul interior posibilitatea de a se referi la ceva care are valoare pentru subiect, de exemplu, cand spunem ca hotararea si acceptarea a acesta sunt eu. Niciodata omul nu este mai mult eu decat consimtamantul acesta. Eu ma hotarasc, deci sunt eu Eul (49). Acesta este insa doar posibil la nivel situational, dar exista mai multe abordari ale eului. Este eul care este in legatura cu sanatatea lui, eul care nu vrea sa fumeze, care este in relatie cu dorinta de a cere o tigara. Nimeni nu poate sa traiasca in acelasi timp doua actiuni contradictorii, de aceea trebuie sa te limitezi la a face o alegere. In ciuda simplitatii acestui exemplu, el arata ca vointa omului este mai mult decat persoana spirituala, pentru ca el cuprinde si competenta corpului, vointa si prin vointa eul este unitar. Sinele este tot timpul particular. Vointa cuprinde toate dimensiunile existentialitatii, a corpului, a psihicului, a spiritului. Prin vointa, persoana se introduce in

    existenta, se incorporeaza in persoana spirituala, in fiinta omeneasca si invers. Relatia cu lumea si fiintarea corpului unei persoane se spiritualizeaza. In vointa este cuprins ce si cat din om poate, are voie, trebuie si stie, inclusiv toate experientele, dorintele si slabiciunile. Vointa este cu un picior in intimitatea interioara si cu celalalt in lumea exterioara. Faptul ca exista diferentierea intre eu si sine ne permite sa observam si relationarea dintre ele: Eu – cel care iau in primire, care procesez informatiile primite, versus Sinele – eul care se oglindeste in lumea interioara sau exterioara nu proceseaza, nu este activ, ci este static.

    Se poate vorbi despre “parti desprinse de sine” atunci cand exista o raportare ce apartine in mod real unui om, de ex. rolul de tata sau de lider de grup, dar respectivul nu vrea sau nu poate sa vada aceasta relatie ca apartinandu-i, asadar nu si-o asuma (in totalitate). El se afla in acest caz intr-un raport de actiune real, a carui intelegere si a carui amploare este negata, trecuta cu vederea sau refuzata. O parte

    din sine este “desprinsa”, sinele este “scindat“

    Dezvoltarea scindarii sinelui

    Desprindere inseamna mai mult decat a nu fi constient de un lucru. Cele mai multe din raportarile noastre la sine nu se afla permanent in campul constientei, in majoritatea timpului nu ne gandim deloc la ele. Tipic, ele sunt ca de la sine inteles unite cu noi. Dar, desi nu neaparat constientizate, acestea au totusi o permanenta reprezentare de ordin emotional, pentru ca noi ne simtim legati de ele. – Insa, atunci cand trairea “vizavi-ului” – sau a lumii – devine dureroasa si vatamatoare, este posibil ca relatia noastra cu aceste “reprezentante-ale-eului” sa nu mai fie atat de usor – sau chiar sa nu mai fie deloc – insusita sau pastrata, intrucat este amenintata integritatea eului. Cineva poate cu greu sa se identifice cu, sau sa vada ca apartinandu-i, de ex. o slujba in care este abuzat, deci ranit, fara sa se sfarame (inca si mai rau). Tocmai pentru apararea integritatii personale se ajunge, in astfel de cazuri, la utilizarea de reactii psihodinamice de coping. Daca se izbuteste, cu ajutorul lor, inlaturarea durerii, inseamna ca s-a instalat o protectie. Atunci cand problematica persista, sau cand aceasta se afla in legatura cu o alta, mai veche, una din reactiile de coping se consolideaza, ceea ce poate reprezenta o baza pentru o eventuala dezvoltare nevrotica.

    eul-sinele

    eul-sinele

    Daca impovararile prea grele sau de durata prea mare, ori daca structurile eului sunt prea firave si implicit indelung suprasolicitate, atunci unele reactii de coping esueaza total sau partial. Acest lucru are drept consecinta o persistenta a durerii sau o permanenta reaprindere a acesteia in nenumarate situatii de viata, durere de care omul nu se mai poate distanta si nici elibera in mod activ. Astfel se ajunge la conectarea altor reactii de coping. Aici par mai potrivite cu situatia activismul si reflexul de mimare a mortii, decat miscarea de baza si agresivitatea. Activitate si pasivitate, propulsie si franare au loc concomitent.

    Durerea nerezolvata se poate raporta la diferite continuturi provenite din motivatia fundamentala corespunzatoare. Tulburarea  de personalitate ale sinelui este durerea tulburarii identitatii personale, a pierderii lui a-fi-eu-insumi. In isterie specific este golul lui a-nu-fi-fost-vazut .

    Copingurile isteriei sunt:

    – distantarea

    – activismul

    – agresivitatea (manie, enervare, suparare si ciuda).

    Persoana incearca sa supravietuiasca, cautand sa se extraga pe cat posibil din ceea ce se intampla, fara sa bata la ochi. Ele au drept scop protejarea eului, ajuns la mare ananghie.

    Disocierea si scindarea pot fi privite ca reflexe de mimare a mortii ale MF 3, intrucat aici persoana se retrage, ramanand ascunsa in spatele unui comportament pentru a se apara de distrugerea totala.

    In scindare (“splitting”) este vorba de o “disociere a cognitiei de emotie: amintirile sunt lipsite de emotie, iar relatarea acestora poate fi expusa – cognitiv – in asa fel, incat pare ca nimic rau nu s-a intamplat. Persoana este ca si paralizata interior prin ceea ce a trait si nu mai inregistreaza ceea ce simte. Elementul personal din intamplarea traita este tagaduit, “desprins” de propria traire si de emotie.

    Prin disociere este caracterizata ruptura dintre psyche si corp.      Conceptul de disociere provine de la psihiatrul francez P. Janet (1889). El privea viata mentala ca fiind compusa din elemente psihice pe care le caracteriza drept “automatisme psihologice”. Fiecare element contine tendinte complexe de a actiona in directia unei situatii-stimul si cuprinde atat o reprezentare, cat si o emotie. Prin evenimente cu incarcatura traumatica, automatisme singulare pot fi disociate de restul campului constientei, dobandind o dinamica proprie. La baza se afla o dispozitie sau o vulnerabilitate premorbida constitutionala (Kapfhammer, 2001).

    Care este rezultatul unei astfel de dezvoltari ce intervine pentru apararea eului in conditiile unei amenintari masive sau de lunga durata la adresa acestuia? Se ajunge, prin fixarea ambelor mecanisme de coping, activismul si reflexul de mimare a mortii, la o modificare a structurii de personalitate. Persoana traieste (adica simte, asociaza) si reactioneaza intr-un alt mod decat inainte, anume intr-un mod ce nu mai are deloc, ori  are poate doar prin asociere, legatura cu situatia prezenta. “Sentimentul evidentei” se modifica la randu-i, persoana fiind convinsa (multa vreme) pe deplin asupra indreptatirii propriilor trairi si a felului de a se comporta, de unde si imposibilitatea de a se distanta de propriul comportament. Ia nastere astfel o tulburare a personalitatii prin pierderea accesului la un sector al eului datorata pierderii unui sector al emotionalitatii.

    Forme de disociere

    Disociererile pot avea loc in domeniile exterioare sau in raportarea la interior a persoanei. Atunci cand apar in campul exterior, disocierile ating domeniul sinelui si pot angaja de ex. si relatia cu alti oameni. Cand au loc in cadrul raportarii interioare, acestea angajeaza integritatea persoanei insasi. In prezentarea de mai jos, primele doua forme de disociere se petrec in raportarea la exterior, celelalte doua in raportarea la interior a persoanei.

     1.  Disocierea de  consientizare si atentie

    Aici are loc o imprastiere a functiilor de atentie si constientizare ale auditoriului, ceea ce duce la o scindare (se pierde, face gafe) a abilitatilor sale cognitive. Firul logic poate scapa de sub privire, pe ascultator incep sa-l preocupe gandurile proprii, acesta remarca dintr-o data ca nu mai asculta cu adevarat, ca isi pierde interesul, ca devine obosit, naucit, ori constata prezenta unor sentimente “anume”, greu de descris, care nu se potrivesc cu stiinta si intelegerea lui (de ex. se poate instala un sentiment, cu un caracter special, de “a-i fi varat pe gat, cu de-a sila”, ce este resimtit adesea in prezenta oamenilor isterici). Constientizarea, atentia si sentimentul sunt rupte de realitate (aceea pe care pacientul o aduce in discutie) sau date la o parte din fata ei si traite ca fiind straine de propria simtire, intentie sau convingere. Contextul situativ, aflat in culisele prezentei nemijlocite, este desprins de aceasta din urma. Pacientul este astfel aparat de pericolul unei dureri disproportionat de mari (produsa de catre ceilalti ori de sine insusi). Mijloacele folosite pentru aceasta pot fi, de exemplu:

    •  a sari de la una la alta, “a topai” in cadrul dialogului

    •  a trece peste, a trece cu vederea continuturi

    •  mijlocirea exagerata a transmiterii nonverbale a informatiei

    •  a dribla = a ascunde continuturi

    •  supraadaptare, a se insinua docil, comportament de “om fara     mari    pretentii”,  “a fi dragut” =  conducerea si indreptarea atentiei catre ceea ce  vrea el sa arate si distragerea ei de la ceea ce nu vrea sa fie vazut.

    Atentia si constientizarea auditoriului

    Efectul psihodinamicii, ce conduce la scindare, este trait ca si cum ar depinde de eu: persoana se traieste pe sine ca sarind de la una la alta, ca inconstanta, ca schimband temele. Sentimentul ei este: “eu fac asta”, desi in mod real “i se petrece” si doar cu un mare efort reuseste, in unele cazuri, sa impiedice acest lucru. Comportamentul respectiv este perceput si din afara ca avand aceasta pozitie intermediara intre “el face asta” si “asta se petrece cu el”. Ai sentimentul ca persoana respectiva incearca sa treaca ceva sub tacere, ca de aceea ocoleste ea tema, si ca pare la locul lui ca, in acest scop, sa creeze confuzie. Aceasta ‘pozitie de mijloc” intre a decide si a i se impune ceva este, de altfel, caracteristica tuturor tulburarilor de personalitate – atat de bine s-a asezat aici psihodinamica pe locul eului, respectiv atat de mult s-a pierdut pe sine eul, incat psihodinamica a fost impusa in vidul astfel rezultat.

    Urmarea este distragerea atentiei auditoriului, de abaterea de la constientizare, de ascunderea a ceea ce nu are voie sa fie sau nu are voie sa fie vazut. Acest fenomen este tipic pentru isterie si pentru nevroza isterica.

    2.  Disocierea / scindarea preajmei si a relatiilor (a actiona intru)

    Atunci cand disocierea de constientizare (si de atentie) nu (mai) reuseste sa faca tema invizibila si sa o reduca la nonexistenta (domeniul MF 1), aceasta ia in folosinta MF 2: potentialul disociativ este proiectat in exterior si scindeaza relatia cu alti oameni sau relatiile dintre ceilalti oameni: acolo el se insinueaza si seamana discordie. S-ar putea chiar spune, la modul general, ca agresivitatea sociala a isteriei consta in semanarea discordiei.

    In paralel cu fenomenul exterior, gasim aceeasi dinamica indreptata si spre interior: aceasta dinamica scindeaza si relatia cu sine, ca atunci cand persoana se entuziasmeaza de ceva sau de cineva, iar cu urmatoarea ocazie ii piere angajamentul, gaseste totul neinteresant si pleaca.

    Urmeaza “bagarea in ceata” a celuilalt (o imagine exterioara a propriilor relatii confuze) pentru e se elibera de el si a se putea ascunde in spatele efectului creat. Acest fenomen este cel mai frecvent reprezentat la pacientii borderline.


    3.  Disocierea de sine insusi

    Atunci cand atingerea periculoasa cu durerea excesiv de puternica nu poate fi interceptata prin intermediul scindarii atentiei si/sau a relatiilor, nereusita datorata de cele mai multe ori faptului ca durerea nu are legatura cu temele respective, scindarea se indreapta asupra propriului corp sau asupra psihicului.

    a)  Disocierea integritatii corporale (conversia)

    Daca tulburarea  psihodinamicii este atat de masiva, incat energia sa nu este suficienta pentru a duce potentialul disociativ pana in lume si a-l lasa sa actioneze acolo, acesta ramane cantonat in interiorul granitelor omului. Proiectarea potentialului restant esueaza, acesta prabusindu-se in sine. Psihodinamica nu procura forta de propulsie care sa incordeze arcul pana la lume. Acest lucru se petrece cel mai adesea in formele grave de isterie si duce la clasicele simptome conversive.

    Analiza Existentiala considera conversia o forma speciala de disociere. Elementul disociativ din conversie este vazut ca fiind castigarea unei distante fata de trairea traumatica (sau, mai general, suprasolicitanta), care acum, in mod simbolic sau in virtutea unei sensibilitati de natura organica, ori dirijata pe cai prestabilite, isi poate dezvolta propria dinamica in periferie, departe de “nucleul eului” (centrul personal al trairii).

    Scopul acestei forme de disociere este abaterea atentiei asupra corpului prin producerea simptomului, prin intermediul caruia problema psihica de nerezolvat devine, in fapt, intr-un fel vizibila, ramanand totodata (pentru ca este incomprehensibila) ascunsa.

    b)  Scindarea integritatii psihice

    Este, dupa Kernberg (1967; 1984), caracteristica tulburarii de personalitate borderline. Ea reprezinta si un semn al unei tulburari grave, depasita in severitate doar de evenimentele psihotice.

    Scindarea integritatii psihice apare, conform teoriei Analizei Existentiale, atunci cand persoana nu (mai) reuseste sa tina durerea la o distanta convenabila, care sa ii confere siguranta, prin impingerea ei in corp, in preajma, ori prin zapacirea si obosirea atentiei (“a sari de la una la alta”) celuilalt. “Durerea de fond” ameninta cu prezenta ei permanenta si care marcheaza totul, analog “anxietatii de fond”. O astfel de durere ar fi una fara limite, insuportabila psihic (asemenea dureri sunt descrise de pacientii care tocmai le traiesc ca fiind niste “torturi” chinuitoare si de nesuportat)

    Asadar, dimensiunea psihica ar cunoaste aceleasi principii de supravietuire ca si corpul, avand la baza procese similare. In disocierea psihica ar fi vorba mai degraba de teme ce tin de domeniul lui “a-fi-eu”, in vreme ce in conversie, accentul cade pe teme ce provin din domeniul sinelui. Totusi, putem face afirmatia ca acea coeziune psihica din traire se rupe. Prin disocierea dimensiunii psihice, gandirea si simtirea nu se mai regasesc legate impreuna. Tulburarile de personalitate isterice dovedesc prezenta scindarilor.

                Urmarea scindarii integritatii psihice este castigarea unei distante fata de trauma, insa cu pretul pierderii accesului la propriul sentiment si la trairea sinelui. Aceasta duce mai departe la franarea dezvoltarii si a derularii sentimentelor, ce conduce la randul ei la franarea dezvoltarii personalitatii si a maturizarii sale. Odata instalata disocierea psyche-ului, dialogul cu ceilalti si dialogul interior nu mai pot slabi rigidizarea sentimentelor, nici nu mai pot compensa pierderea lor. Sentimentele nu mai sunt accesibile. Dar, atata vreme cat pacientul poate vorbi despre sentimentele lui (de ex. despre teama de a fi parasit), acest lucru ar putea reprezenta o protectie impotriva disocierii. Intr-o masura similara pare si dialogul interior capabil sa contribuie la paza integritatii psihice si la apararea ei in fata scindarii.

    In tulburarile de personalitate gasim in mod constant bararea accesului la sentiment, datorata rigidizarii prea mari.

    c)  Scindarea sinelui spiritual

    Teoretic, ar putea fi acceptata o scindare a unor parti ale sinelui cu sediul in domeniul spiritual.

    d)  Scindarea sinelui biografic

    Acest domeniu al sinelui ar putea fi luat separat in consideratie, daca se merge pe linia structurii motivatiilor fundamentale. Corespunzator MF 4, ar fi vorba de acele parti ale sinelui ce reprezinta contextul supraordonat in care este cuprinsa persoana si prin intermediul caruia ea se poate intelege. Aici putem include si biografia. Persoana provine si se intelege pe sine dintr-un trecut al devenirii ei, din biografia ei istorica, la fel ca si din raporturile de sens pentru care vrea sa traiasca in viitor.

    Acum ne putem reprezenta cum si astfel de raportari pot suferi o scindare. Este de inteles faptul ca parti din biografie pot fi resimtite ca neapartinandu-ne, ca straine, amenintatoare si de aceea uitate, ca portiuni din viata “lipsesc” ori ca raportarile la un viitor plin de sens, catre care ne-am indreptat vreme indelungata si pe care l-am privit ca oferind structura vietii noastre (de ex. a intemeia o familie), sunt acum combatute. Probabil ca exista si o atare forma de tulburare, dar in afara acelui grup de oameni care solicita tratament psihoterapeutic sau care prezinta forme clinice manifeste.

    Trecerea in psihoza se face atunci cand este pierdut nu doar un sector al eului – cel al sentimentelor, ci accesul la intregul eu, la integralitatea eului, astfel ca, momentan, omul nu se mai traieste ca fiind el insusi (depersonalizare). Odata cu aceasta se instaleaza si pierderea realitatii.

Doriti o programare direct de la psiholog ?Apasa aici